16 dec. 2013
| 12 ComentariiSolfegiu de noapte
Ca sa nu uitam partitura principala ne recompunem in fiecare noapte, ne oferim un nou solfegiu, dupa care ne ghidam in somnul pe care il vrem calauza spre dimineata ce ne dorim sa vina, dar incet, sa nu ne trezeasca brusc din somn. Portativul suporta toate notele posibile, fie ele de soprana, fie de bariton. Importanta este ordinea in care sunt puse, altfel putem solfegia fara ritmul potrivit… Iar visele devin astfel simfonii unicat, una si una, una peste alta, dar precise.
Solfegiem cu drag in fiecare noapte si ne trezim mereu dupa un scenariu anume. Timpul il avem ca dirijor, iar viitorul este publicul, el este singurul care decide mereu si mereu daca meritam aplauze sau nu. Parerea mea poate parea ireala, dar nu este, am desenat doar un solfegiu, sa aveti si voi un model pentru la noapte. Solfegiati dupa el.
Solfegiu de noapte
12 Răspunsuri la Solfegiu de noapte
Ce mai poţi să spui?
Despre Urieş
Abonează-te la blog prin email, gratis
Despre fotografie
imi place poza de numai pot… dar si solfegierea noptii ma topeste. doar ca eu, cand ma trezesc, sunt resetata . asta daca nu e vreun vis cu o idee fixa infipta bine in dovleac ce nu se lasa dusa prea usor. de obicei ideile sunt legate de persoane. interesant public viitorul…
Visele uneori sunt notele care nu se vor fixate definitiv pe portativul simfoniei finale… 🙂 Ochelarii au fost ai dirijorului, iar trandafirul este rezervat pentru aplauze.
După o astfel de solfegiere, cu timpul dirijor și public, simfonia riscă să rămână neterminată, căci mereu dirijorul ne va pune să repetăm fraza muzicală pe care urmează să o asculte peste câteva momente, când va deveni public. Iar această plimbare temporală ne va ține în loc, făcându-ne trăitori într-un tărâm al vieții fără de moarte!
Nu ramanem in loc, plecam mai departe, spre alte taramuri, de unde vom smulge alte si alte aplauze…
M-ai întors și răsucit între vorbe, dar când am ajuns la imagine, mi-a fost clar: acolo-s ochelarii Timpului și floarea pe care-o poartă Publicul la butonieră.
Tind să fiu de-acord cu Mugur în ceea ce privește analiza.
Mulțumesc pentru participare. 🙂
Se poate si mai clar de atat. Multumesc si eu pentru ocazie. 🙂
Interesant … o latura pe care nu ti-am cunoscut-o si nici nu mi-as fi imaginat ca exista in tine … Bine te-am regasit!
De ce nu ar exista o latura de genul asta in mine nu am inteles, ca trairi are in el orice om. E bine ca sunt regasit, desi nu stiu cine m-a regasit. Poate candva ma regasesc si eu. 🙂
Am cunoscut doar latura ta pragmatica. Un leader de echipa care are target, scop si tel. Adevarat, asigurarile de viata nu au nimic poetic in ele si nu incurajeaza prea mult latura artistica a unei personalitati. De aceea am fost surpinsa, pentru ca nu te-am cunoscut si nu m-am gandit niciodata asa la tine …
Sunt Simona de la Bacau … si din Oradea 🙂
Ba da, si asigurarile de viata au ceva poetic in ele, trebuie doar sa fii atent. Simona, Simona, de la Bacau, Oradea… de peste tot! 🙂
Cat de frumos ai scris! Imi place mult! 🙂