Vals cu ploaie și Linke – Dans murdar (I)

Există o imbecilă ordinară, beată de cele mai multe ori, care își încurcă chiar și limba maternă, care mă dorește, dar ea nu știe ce-și dorește, mai ales seara, care circulă, care moare și încă mai are și soți de murit, una care e peste tot, dar niciunde, are fețe, e proastă, e pute, de pe carpați se simte, e anagramată cu spume, adică pune spumele înainte de apă, întâi se spală la cur și apoi se cacă.

E una ce n-o mai vrea nimeni. E de dus la Zam, dar nu sunt locuri. O mai păstrăm, pentru nopți. Zic și eu. E acolo. Îți dau eu adresa. Am așteptat-o azi în ploaie…