Azi am trăit-o și pe asta, pe următoarea în altă viață

Ce ne oprea? Nimic. Doar mama. A ta. Dar nici măcar. Cumva. Că ai ani. Niște ani. Ce să adun și ce să scad? Îi calculez pe amândoi, cu vrute și nevrute. O să-mi iubesc și vrutul și nevrutul. Nu știam că poți calcula. O să-mi plâng și ani, anii, aproape doi, cu mine, uneori și cu tine. Simți? Cum te scurgi din mine? Sunt cu degetele pe ele. Pe vrute și nevrute. Te calculezi?

De ce nu forțezi degețelele alea pe care le iubești să spună ALTCEVA? Ninge, e iarnă iar. Ne învelim cu săruturi, te vreau iar, am unghii mari, îmi tai unghiile, mari? Moartă-i și Maria, vii am rămas toți. Ninge iar. Cu vrute și nevrute. Vezi?

O murit și bărbosu. Ne murim încet, încet. Te trăiesc și mor cu tine. Deja mă simt că nu mai sunt. Poate și cumva am avut pe mână, azi doar ești și poate o să fii. Făceam sarmale, tu paste, eu te rugam, tu doar taste.

Te-am dus, te-am tot chemat. Ai tot murit. Că mama, că fiica. Nu ești a ta. Te tot dedai. Te-am vrut. Dar te-ai durut. N-ai fost a ta. Te tot vrei. Dar habar n-ai dacă te ai sau dacă te vrei.

O să mori, pierdută, toată, ca o toantă. Cu mulți bani și paralei, o să vrei să treci pe lângă hunii care au cucerit nebunii. Cresc cutiile în scrisori, n-ai găsit trifoi cu patru foi. Degețele pe taste ca ale mele nu găsești. Și dacă pleci…

Mai scriu una și merg. Tu când pleci, unde pleci?