10 nov. 2021
  |   Nu sunt Comentarii

Că iar îmi mor copacii, am murit azi toamna, cu galben, cu maro, cu toți, desigur, mor toți, tu vezi?

Ie toți. Iar se copacii. Tu-i vezi cât sunt de îndărătnici, cât sunt de profitori, cu ăia născuți empiric chiar de ziua lor? Și mama, bătrânește, s-o proptit, cu oase ostenite, cu ce i-am mai lăsat la ea? S-o ridicat și și-o găsit o piatră, mai moale, avea și niște mușchi verzi cu ea. Nu zicea nimic. Juca mimă cu pereții reci.

În mormânt? Cum să faci asta? Poți să te întinzi lângă o râmă și să-i spui, sarcastic, catadicșește, râmă, lungă și scârboasă (dar, de ce-i scârboasă, ființa aia e păroasă?) și nu te mai lungi, pe aici, ca porcul înspăimântat de moarte?

Stă, mama. Înveleam și pereți. N-am vrut, cicicum, să moară mama. Valizele le-am dus, dar nu vrea să ne cumva. Venim sau mergem, nu murim chiar toți. Oameni suntem, niște idioți, ucidem tot, nu am iertat nimic, noi avem picioare, două, e suficient. Cretini, murim. Zi-se un ăl mare. Unde?

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te la blog prin email, gratis

Dacă îți place cum scriu introdu aici adresa de email pentru a te abona la blog, îți voi trimite notificări atunci când vor fi publicate articole noi.

Despre fotografie
Foto Blogger