10 nov. 2021
  |   Nu sunt Comentarii

Că iar îmi mor copacii, am murit azi toamna, cu galben, cu maro, cu toți, desigur, mor toți, tu vezi?

Ie toți. Iar se copacii. Tu-i vezi cât sunt de îndărătnici, cât sunt de profitori, cu ăia născuți empiric chiar de ziua lor? Și mama, bătrânește, s-o proptit, cu oase ostenite, cu ce i-am mai lăsat la ea? S-o ridicat și și-o găsit o piatră, mai moale, avea și niște mușchi verzi cu ea. Nu zicea nimic. Juca mimă cu pereții reci.

În mormânt? Cum să faci asta? Poți să te întinzi lângă o râmă și să-i spui, sarcastic, catadicșește, râmă, lungă și scârboasă (dar, de ce-i scârboasă, ființa aia e păroasă?) și nu te mai lungi, pe aici, ca porcul înspăimântat de moarte?

Stă, mama. Înveleam și pereți. N-am vrut, cicicum, să moară mama. Valizele le-am dus, dar nu vrea să ne cumva. Venim sau mergem, nu murim chiar toți. Oameni suntem, niște idioți, ucidem tot, nu am iertat nimic, noi avem picioare, două, e suficient. Cretini, murim. Zi-se un ăl mare. Unde?

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te la blog prin email, pentru tine e gratis

Introdu aici adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 67 de abonați.

Despre fotografie
Foto Blogger