Unul dintre fotografii mei preferaţi este Brooks Jensen. Nu mi-am propus să îi fac acum reclamă sau să discutăm despre ce fel de fotografii face, ce fel de om este, deşi vorbim de un guru în ale fotografiei şi am putea discuta pe seama lui zile, săptămâni întregi fără să epuizăm subiectul. Dacă te interesează aceste aspecte ai la dispoziţie un motor de căutare căruia îi spune google, poţi să cauţi acolo ce vrei şi cât vrei. Cred că este mult mai interesant să aflăm ce a învăţat chiar Brooks în toată cariera lui de fotograf profesionist.
Este vorba chiar de părerile şi gândirile lui Jensen. De fapt am realizat o selecţie cu cele mai utile învăţături de valoare ale acestui artist. S-ar putea să ne stimuleze gândirea şi să ne fie de ajutor pe viitor.
Foarte adevărat. Dacă te vei gândi mereu la părerea altora despre ce înseamnă fotografie frumoasă, nefiind atent la emoţie şi la actul în sine, vei deveni un traumatizat care va renunţa la arta fotografică crezând că nu este făcut pentru aşa ceva.
Am simţit şi eu de multe ori această stare de fapt.
Crede-mă şi pe mine pe cuvânt. Cu cât citeşti mai mult despre tehnica fotografică cu atât îţi dai seama mai mult că nu ştii de fapt nimic. Ca şi în cazul Bibliei, îţi aminteşti?
Am stat mult şi m-am gândit la acest aspect şi cred că omul acesta chiar are dreptate. Ai lumină proastă în fotografiile tale pentru că tu ai ales momentul şi setările nepotrivite, nu pentru că – vezi Doamne – lumina s-a „defectat”.
Îţi mulţumesc Jensen că mi-ai ridicat mingea la fileu. Ar trebui să citească acest detaliu şi cei care spun chestii de genul „dacă te duceai pe dealul de lângă cel pe care te aflai tu cu siguranţă prindeai în obiectiv şi razele soarelui care cădeau pe locul tău de staţie”. Serios? Adică să transpir ca tu să vezi altceva decât ceea ce eu îţi arăt? De ce n-o faci tu?!
Partea cu apropierea este mai mult decât verificabilă şi adevărată. Partea cu teleobiectivul este discutabilă, mai ales că există tehnologie foarte avansată în acest domeniu. De exemplu, un teleobiectiv Sigma 200-500mm f/2.8, costă aproximativ 67.000 lei, are dimensiuni impresionante, 15,7 kilograme, permite o focală de până la 1000 mm, ceea ce înseamnă că poate apropia un subiect de la câteva sute de metri. Adică poţi să-i faci poză la un tigru de aproape 300 de kilograme fără să-ţi fie frică că te vede. Priveşte aici.
Exact. Am păţit şi eu acest lucru. În vizorul aparatului vedeam ceva ca un fir de praf şi nu ştiam exact ce este. Am şters lentilele şi tot ce se putea şterge, problema persista şi naşpa era că îmi erau afectate şi capturile. Până m-am prins.
Te-ai prins de ironie?
Degeaba e mare dacă-i proastă. Fotografia poate fi foarte bună şi la dimensiuni mici. Condiţia de bază este să fie bună.
La un workshop unde am pierdut o zi întreagă am învăţat doar că fotografia este pentru cei pregătiţi din punct de vedere tehnic. În schimb, am citit o carte a unui mare fotograf şi în câteva ore am învăţat cât alţii învaţă doar în câţiva ani. Ai dreptate, Brooks.
Mult mai multe lucruri poţi citi chiar din cărţile lui Jensen. Asta este preferata mea şi chiar de aici am şi citat cele 10 învăţături.
Ce mai poţi să spui?