Ce mai înseamnă în ziua de azi să fii fanul cuiva?

Pe vremuri, adică mai prin adolescență, eram fan Iron Maiden, o formație de rock de care sunt sigur că ai auzit. Dar eram fan adevărat, nu unul prefăcut. Mi-am lăsat plete, dar nu pentru că eram fan Iron Maiden, ci pentru că îmi place muzica rock și mă consideram rocker, chiar dacă nu cântam în vreo formație. Și acum îmi place de acea trupă, dar intensitatea cu care îi apreciam a scăzut treptat. Nu știu de ce, nu am o explicație anume.

Și pentru că efectiv adoram formația Iron Maiden am făcut tot posibilul să-mi cumpăr casete, că nu exista internet pe atunci, cu toate albumele acestei formații. Unele în original, altele piratate de vânzătorii de casete. Am dat mulți bani pe ele, dar eram mulțumit. Și acum le am, dar nu le mai vrea nimeni. Le păstrez, poate mai târziu vor căpăta și o valoare financiară, deocamdată au valoare doar sentimentală.

Mi-am făcut rost de afișe, de mascota care apare pe aproape toate posterele cu Iron Maiden, încercam să mă port ca ei, mi-am făcut rost de versurile cântecelor lor traduse în limba română. Aveam doi prieteni care îndrăgeau și ei aceeași trupă, iar când ne întâlneam vorbeam ore în șir despre ce-a mai făcut și ce-a mai dres Iron Maiden. Eram fani adevărați.

Nu trecea o zi să nu ascult ceva compus de formația mea de suflet. Piesa care efectiv mă ungea la suflet la maxim se numește Fear of the Dark. O mai ascult uneori și îmi aduc aminte de vremurile frumoase din adolescență. Pot spune că încă mai sunt fanul lor, dar, așa cum am lăsat deja să se înțeleagă, nu mai simt la fel. Probabil că a intervenit maturitatea, poate că din cauza obstacolelor din viață nu mai simt muzica la fel.

Aducându-mi aminte de anii când îi adulam pe Iron Maiden s-a născut în capul meu o întrebare: ce mai înseamnă în ziua de azi să fii fanul cuiva? Îi aud pe unii spunând că sunt fanii unor vedete anume din industria muzicală. Pe unii i-am întrebat dacă știu ce înseamnă să fii de fapt fan și dacă știu tot sau aproape tot despre vedeta adorată. Am primit tot felul de răspunsuri idioate, unele jenante de-a dreptul pentru o persoană care să dă drept fanul cuiva.

Alții sunt fani trei zile, după care nu mai sunt, motivul fiind că vedeta sau persoana pe care o ”idolatriza” s-a dat în stambă prin public sau că nu a mai produs acel ceva de care chipurile s-au îndrăgostit cândva. Păi ori ești fan până la capăt, ori nu mai ești. Ori apreciezi o persoană indiferent ce ar face, ori nu mai apreciezi.

Băieții de la Iron Maiden nu au strălucit întotdeauna. Au și piese muzicale care nu-mi plac, pe care le-am simțit oarecum trase de păr, pentru a se umple albumul. Au făcut și boacăne în viața publică sau privată. Cu toate astea am fost fanul lor indiferent de ce au făcut sau au compus. Omul mai are și momente proaste, inspirația nu stă trenă după tine tot timpul.

Eu cred că în ziua de azi sunt puțini care știu ce înseamnă să fii fan. Unii încep să aprecieze pe cineva pentru că așa le-au spus prieteni, că trebuie, că se merită să devii fanul cuiva anume. O prostie.

Am actori preferați pentru că i-am urmărit atent și îmi place prestația lor. Am piese muzicale preferate pentru că le-am ascultat atent și am fost impresionat până la lacrimi – cum s-ar zice. Am scriitori preferați (unul dintre ei e Marin Preda) pentru că i-am citit și mi-a plăcut ce am citit. Nu mă poate obliga nimeni să fiu fanul cuiva. Nici măcar sugestii nu primesc în direcția asta. Da, știu, sunt un rebel încă de când m-am născut, dar asta nu are nici o legătură cu faptul că ar trebui să urmez întocmai o eventuală sugestie de a deveni fanul cuiva.

În fine, cred că în societatea modernă în care trăim fanii nu mai sunt fani, ci doar niște marionete pe care le dirijează cu o măiestrie remarcabilă specialiștii în marketing. Și încă ceva. M-am tot întrebat, oare să fii fan înseamnă să fii fanatic? Și dacă da, fanatismul negativ, care duce la crime uneori, nu se traduce prin acțiunea de a fii fanul suprem, fanul care a reușit să devină un model pentru ceilalți așa-ziși fani?