Băi, oameni buni, urăsc pe lumea asta două creaturi, musca și țânțarul. Despre muscă vorbim altă dată. Acum vreau să vorbim despre țânțar. Mai exact, vreau să vă ofer un scurt tutorial despre cum să omori dracului un țânțar. Pregătiți? Mno hai să luăm ghioagele și să tăbărâm peste ei.
Deci, în primul rând, chiar merită să omori țânțari. Cât mai mulți, futu-le muma-n cur, că pe mine unu m-au disperat. În afară de faptul că sunt spurcăciuni-hrană pentru alte creaturi mult mai folositoare, nu fac altceva decât să bâzâie, să sugă sânge și enerveze. Nu poți să-ți fuți și tu femeia, noaptea, că vine o țânțăroaică și te ia la supt, de se enervează muierea și te ia la rost că cum dracului te-ai gândit să aduci și amanta lângă ea.
Da, știu, o să-mi spui că au creat și ei industria lor, plase, pastile, aparaturi, căcaturi. Au creat pe dreacu! Băh, din punctul meu de vedere, industriașii țânțarologi pot să-și ia dracului toți țânțarii la ei acasă și să-i prepare în fel și chip și să-i mănânce ei pe toți. Să-și facă ferme de țânțari pentru consum propriu, dacă vor, sau să facă chiar și filme porno cu țânțari. Sunt convins că pe planeta asta trăiesc și țânțarofili.
În al treilea rând să trecem la tutorial, deci, cum să omori un țânțar? Păi, prima dată și prima dată, dacă-i noapte, te dai jos din pat chemând toți sfinții din pod (dacă nu-s suficienți mai inventezi), te arunci pe întrerupătoare, aprinzi toate luminile, și după ce mai dai cu niște arhangheli de pământ, începi să cauți pliciuri, perne, pături, flanele, fiare de călcat, urșii de pluș ai copiilor sau apuci ce-ți cade la îndemână. Ignori țipetele tuturor celor din casă care te înjură că nu ai somn, că ești nebun, că ai vise eroice cu țânțari. Nu te lași nicicum înduioșat.
Apoi, te holbezi la pereți, te arunci ca un leu dintr-o parte în alta, înjuri într-una, pe aceeași tonalitate, nu lași garda jos și cauți. Cauți de nebun. Sari, pleznești și iar înjuri. Ca să-i intimidezi. Dacă nu-i vezi, caută pe la colțuri, prin wc, sub chiuvete, în balcon, vezi că sunt șmecheri, nu stau ei așa, pur și simplu, ca să-i terfelești tu. Nu, sunt școliți, au în ei sânge de toate categoriile. Cum ai văzut unul, pui ocheanul pe el și te apropii încet, lași tonul jos la înjurături, mai mult șoptești, și te năpustești cu ce ai în mână. Nu contează dacă nimerești sau te dai cu capul de pereți.
După ce crezi că ai ucis suficienți țânțari, mai strecori o înjurătură printre dinți, te ierți singur pentru crime și te bagi nervos sub pat, pardon, în pat. Nu te culca pe-o ureche, una oricum o ai afară și oricum nu i-ai ucis pe toți. Șefa lor, a stat ascunsă și a așteptat momentul. Se va năpusti asupra ta.
Repetă tot ce ți-am spus și toate vor fi bine. O să te tâmpești la un moment dat, că nebunia o să se tot repete. Dar, ia partea bună. Ucizi niște țânțari, nu oameni. Hai, spor la ucis țânțăroaice și să-mi spui și mie câți ai la activ până acum.
Tu-le muma-n cur de creaturi ordinare.
Ce mai poţi să spui?