Atâta de dragi îmi erați. Toți. Iubeam și o femeie, nu-i aia la care vă tot gândiți. E alta. Și nici măcar ea nu știe c-o iubesc. Nu i-am spus și nici nu știe. Când spun iubesc mă refer la un sentiment aparte.
Acum o să preling. De moarte mi-a fost teamă mereu. Nu știu de ce.
Toți încercau să mă formeze, cumva, în timp ce eu am spus că nu de o formare am nevoie. Nevoie, nimeni nu auzea cuvântul NEVOIE. Doar un personaj. Nu-l știți. Om fain. Super fain.
Apoi m-am clacat. Am avut visuri. Nu nocturne. Cu mine. Ziua. Știu, s-a prostit lumea. Nu mai gustă nimeni dezvăluiri, toți sunt preocupați de cevauri, de un ceva ce nu contează pentru celălalt.
Cu clicuri și sobor să nu vă încurcați. Vreau doar un scurtcircuit. Mic, că mare nu există. Tembel, așa am fost. Mi-or plăcut filmele, cărți.
Mi-am murit viu.
Ce mai poţi să spui?