Jurnal de infectat cu covid 19 – I

Despre covid se tot vorbește. Multe. Am vrut să mă abțin. Dar nu, o să vă scriu aici câteva lucruri din postura de infectat. Poate vă ajută, poate decideți mai bine ce e bine și ce nu e bine pentru voi. Nu o să vă țin prelegeri despre cum sau ce să faceți, deciziile vă aparțin în totalitate și eu o să respect absolut orice punct de vedere.

Nici voi să nu săriți la jugulara mea pe motiv că nu m-am vaccinat, că mă voi enerva și chiar nu am nevoie de stres în perioada asta. Da, sunt izolat la domiciliu de o săptămână, confirmat cu sars covid 19. Pe scurt, povestea e cam așa.

În 10 octombrie mă trezesc dimineața praf, un soi de simptome pe care nu le-am mai întâlnit. Nașpa, zic. Ceva nu-i bine, zic. Asta nu-i o simplă răceală. Primesc un test de la farmacie, rezultatul? Desigur, neașteptat de POZITIV. Na, futu-i, serios? Mă simt tot mai rău. Stau în casă, gata, dacă tot l-am luat și dacă chiar există, vreau să îi protejez pe cei din jur.

Îmi contactez medicul de familie. În 12 octombrie 2021, seara, salvare, echipaj costumat pentru covid, vine acasă și-mi recoltează probe. În 13 octombrie sun la DSP. Aveți rezultatul testului meu? Nu, mâine. Mă, poate așa trebuie, zic, dar sigur nu mă lasă ăștia să mor chiar așa, au nevoie de statistici. Pe 14 octombrie mesaj pe telefon, confirmat pozitiv. Na, să vezi acum distracție, zic. Medic de familie, tone de pastile, izolat oficial. Și începe nebunia, nu-ți voi descrie ce trăiesc și simt efectiv pentru că nu vreau să te sperii.

Nu e bine, asta-i tot ce vreau să-ți spun. Azi e duminică, își aduce desepeul aminte de mine, pentru statistici, desigur. Mă sună de trei ori, a treia oară sunt întrebat inclusiv de data când am fost pontat ultima dată la slujbă. Pfai, doamnă, ce să faci cu informația asta? Păi, vineri, zic. Păi nu aveți nevoie de concediu medical, mă întreabă? Nu.

Să nu ziceți că nu v-am spus. Cu ocazia asta, nefericită din păcate, am descoperit oameni cărora le pasă de mine și care au sărit să mă ajute fără să-mi judece decizia de a nu mă vaccina. Le mulțumesc și mă înclin, în mod special în fața unei persoane care mă supraveghează de pe margine (că nu se poate apropia, desigur) cu un capac de budă în mână, pregătită oricând să mă corecteze dacă nu fac ce trebuie. Un om minunat. Vă doresc să aveți și voi parte de astfel de oameni în viața voastră. Mă retrag pentru că mă simt rău, oricum, am făcut un efort considerabil să scriu. Aveți grijă de voi.