Nu trebuie să te cheme Laurențiu Nistor și nici președinte de consiliu județean nu trebuie să fii ca să-ți dai seama că pe la urgențele de la spitalul județean Deva o să te bage cineva în seamă doar dacă îți curg mațele după tine. Poate. Dacă nu curge mult sânge după tine posibil să stai cu mațele în brațe vreo 2 ore.
Nu vreau să se creadă că mi-am propus să țin partea omului Nistor, că deoarece eu îmi pun blogul la bătaie fie pentru că ai făcut ceva super mișto – nu mă interesează că ai funcții mega publice, fie pentru că ai călcat pe bec de s-o auzit până în Caraibe.
De data asta în prag de sărbători – cum zic unii, un președinte de consiliu județean s-o ridicat din fotoliu și s-o dus la UPU Deva. Nu pentru că omul era bolnav, ci pentru că o aflat – târziu, dar mai bine târziu decât niciodată, că de acolo poți să pleci, după multe ore, aproape sau în principiu viu. Aproape cu toate mațele după tine.
Serios, am o stima și v-o pentru acea decizie, domnule Nistor. Primul pas l-ați făcut. Mai sunt și alte locuri în care ar trebui să mergeți brusc și pe neașteptate. Dacă urmați exemplele primarului Piedone de la sectorul 5 din București e aproape bine.
În Ucraina ie război, dar la noi nu ie și când oamenii se duc la serviciul urgențe din cadrul unui spital din România, din Afganistan (glumesc cu Afganistan) se duc nu ca să coase goblenuri sau să coacă vinete, ci pentru că ceva nu e bine cu corpul lor și că corpul lor îi deranjează și că, în principiu, medicii și asistentele care se flendură pă holuri ca să treacă vremea, înțeleg ce spun io aici. Poate o să avem și noi război. Poate ie brusc mama ta bolnavă, proasta pământului.
Și, da, ați spus că ce trebuia la filmare, salarii au căcălău domnii și doamnele din sistemul medical. Ca să te faci asistent medical sau medic trebuie să-ți placă să empatizezi maxim cu oamenii, că altfel ori ești doar un felceer, ori o odraslă cu fițe care s-o făcut un fel de doctor care nu știe diferența dintre un doctor și un medic. Medici doctori sunt, dar unii sunt doar medici, ca să nu confundăm veterinarul Gică cu Josef Mengele.
O experiență cu UPU Deva am și io. Pe scurt, am stat vreo 3 ore, cu aparținător cu tot, aproape că s-o îmbolnăvit și aparținătorul că deoarece era un nene care tot căra tuburi de oxigen, le căra pe acolo, și am fost băgat în seamă doar după ce mi-am zbărlit nervii, că doar așa se poate, la urgențe.
Sper să nu, dar dacă o să mai am vreodată treburi pe la vreun UPU, mai ales Deva, io chem SMURDUL, din ușa cabinetului, să mă ducă la urgență (sper să nu mă ducă la Zam). În fine, mi-am ridicat pălăria, domnule Nistor. Filmulețul îl las mai jos, ie grăitor bine.
Ce mai poţi să spui?