Dumnezeu la Saxofon, dracu la vioara, un documentar romanesc, regizat de romanca Alexandra Gulea care a dat pictura pe film. Nu puteam sa incep jurnalul dedicat filmului decat cu o productie tipic romaneasca. Si asta asa, pentru ca sunt roman si incerc sa fiu mandru de asta si prin aprecierea productiilor romanesti. Chiar daca unii spun ca dupa vizionarea unor filme romanesti se simt ca si cum ar fi iesit de la Cantina Saracilor. E treaba lor, eu nu simt asa, eu sunt patruns subtil de o stare de cugetare profunda, poate si pentru ca majoritatea peliculelor made in Romania abordeaza realul si nuantele crude si negative. Nu sunt un negativist, doar accept ca acest termen exista.
Productie 2004, sase premii internationale, dupa sase prezentari la festivaluri de film, Dumnezeu la saxofon, dracu la vioara este un documentar care prezinta o realitate crunta, dureroasa, a zilelor noastre. Cu toate acestea el nu a avut mare succes in cinematografele din Romania, dupa cum spune si regizoarea. De ce? Simplu, nu a avut promovare suficienta. Banii au venit de afara, insa interes pentru publicitate la noi IOC! Si asta pentru ca vioara a ramas in mainile unui dracusor care canta pe o limba cu totul diferita de a noastra.
Totusi, recomand cu tarie acest film, cinefilii care indragesc filmele romanesti si mai ales cei care sunt dispusi sa urmareasca realitatea din Romania si prin ochii regizorilor romani vor avea ce sa aprecieze.
Filmul prezinta o situatie similara cu a unui detinut pe viata, care practic va parasi locul de dupa gratii doar atunci cand este condus spre cimitir. Personajele par a fi intr-o libertate totala, insa lucrurile nu stau chiar asa, ele sunt nevoite, datorita bolii care le domina, sa respecte regimul unui camin de psihiatrie, unde lucrurile simple, normale in viata unui om sanatos, devin fapte foarte importante si cu greutate.
Titlul este un citat dintr-un cantec compus de Popescu – matematicianul, un locuitor al spitalului. Lumea vazuta ca o orchestra, in care Dumnezeu si Dracu’ fac parte din aceeasi trupa si se joaca cu soarta oamenilor, spune Alexandra Gulea. Du-te si vizioneaza, apoi vino si da-ti cu parerea despre ce ai vazut. Merita, sa-l vizionezi.
🙂
Gresit. N-am spus ca dupa fiecare film romanesc.
Sa ne interpretam spusele corect, zic.
Ai dreptate, din prea mult zel mi-a scapat acest amanunt. Revin cu un P.S. Multumesc de urecheala 🙂
Nu am auzit de filmul asta.
Probabil unora nu li s-a parut atat de interesant incat sa-l pomeneasca pe la televizor. Sau nu am fost eu destul de atenta.
Mc de recomandare!
Nici macar pe net nu prea gasesti filmul acesta, zici ca la ascuns cel de la vioara… 🙂 Cu placere. Urmeaza o recomandare hollywoodiana.
Multumesc pentru recomandare dar nu mai vad nici un fel de filme, nici romanesti, nici straine. Un singur film in doi ani si ceva…
Nu pot sa cred. Pai de ce, ce te-a facut sa uiti de ele?
E o poveste lunga, complicata si aproape de necrezut. Numai cine stie povestea blogului meu…stie.
Pai si povestea blogului tau este secreta? Daca da, pastreaza secretul, daca nu… astept sa-ncepi…
ASTA ESTE UN FILM DE EXCROCI PENTRU EXCROCI…….