Car plase. Cezar dupe mine. Prins, io, în lesa lui. Alți câini prin preajmă. Io cu gura pă Cezar. Pă unii. Nici io nu știu pe cine mai eram cu gura. Duminică. Și aia cu ore aproape mici pă ni la ăsta. Dă, fă, dă dracului oleacă ora înainte. Bă? Bre? Oameni cu ore înainte. Bărbați la ghișeul poliției, noaptea, reclamând viol cu două femei.
Apare una. Io vorbeam cu Cezar. Ia, aproape tatuată ireversibil. Ea, cu mine vorbești? Zice. Io aproape curios, câte tatuaje ai? Multe. Vreo 22. Zice. Da di ce le-ai făcut? Ie în cinstea bunicii. Aproape că o zis. Au semnificație toate? Da. Bine. Iera. Numa ea, așa-i? Da. Bei cafea? Da. Bine. Și-o plecat. Aveam și alte întrebări. Le-am dus cu mine în casă. Pe întrebări.
Una peste alta bunicile ie faine. Dacă își cresc și nepoate și nepoatele se tatuează aproape cu bunici din principiu aproape că salvăm războaie. Cum dracu ie să dezbrăcăm toate nepoatele și să vedem toată istoria antică a Chinei și a mongolezilor pe trupurile lor.
Când îți tatuezi bunici pă tine aproape că nu contează ceva. Zic și io. Din principiu.
Ce mai poţi să spui?