Moșneag nu înseamnă neapărat înțelept

Veneam cu Cezar de la o plimbare, de la o joacă. Zăresc un maidanez, o cățea, care stătea în fața abeceului din cartierul meu. Îmi părea cunoscută. Un suflet rătăcit pe străzi, flămândă, înfrigurată. Din abeceu iese un moșneag, cu ochelari, cu o sacoșă în care avea o pâine, cred, cu ochelari de cal și cu fițe de centrul universului.

Și venind, venind, observ că, în timp ce câinele îi stătea în cale, nenea omul mai în vârstă, dă cu bocancul în animal. Cățeaua a-nțeles că are de a face cu un imbecil și s-a retras, adică și-a văzut mai departe de drum. Adică i-a făcut loc OMULUI să treacă.

Eu explodez și neavând toate politețurile la mine zic, deschid un dialog cu nenea omul:

• Măi nene, de ce dai în câinele ăla, ești prost?
• Nu, nu-s prost, zice ”înțeleptul pământului”.
• Ba da, cred că ești prost, ai îmbătrânit degeaba. De ce dai în câinele ăla, ce ți-a făcut, nu aveai loc să treci de el?
• Da, nu aveam loc să trec de el, zice dobitocul cu păr alb la purtător.
• Păi atunci chiar ești prost. Îmi cer scuze, dar te consider prost.
• Ai grijă cum vorbești, zice OMUL, în timp ce animalul era deja departe.
• Că ce, că ce-o să-mi faci dacă te fac prost, moșneag tembel ce ești?

Și-am plecat. Și acum am scris asta.

Oameni buni, și eu dau peste ”animale” pe trotuar, au două picioare și merg cu capul în nori, deși au doar 1,5 metri. Și nu mă supăr, și nu dau cu picioarele în ei, îi ocolesc, îi înțeleg, empatizez cu ei. Știu, unii sunt nepăsători, alții cred că au propriul trotuar, alții consideră că ei sunt centrul universului.

De ce să dai cu picioarele într-un maidanez pe motiv că îți stă în cale? Chiar nu înțeleg, poate mă lămurește cineva, poate nu văd eu ce trebuie.