Bagă, gagico. Pe scurt. Veneam de la antrenament, adică de la serviciu, adică de la giob. Ajung undeva, pă interval mare, lângă un împinge-tava. Pă acolo oameni, zăbăuci, io și o smochinată de femeie… tineră, desigur, cu un prunchi dupe ea. Aproape în fața ei, la un moment dat.
Fătuca, o pișpirică de fetiță drăgălașă, ajunge la un morman de zăpadă. Mămuca, făcută ca să fie bine, să nu fie rău, începe recitalul.
Deci, fata aia, când vede minunata zăpadă de ianuarie 2026, trebuie să-și ia mănuși chirurgicale ca să nu se ude, pentru că, altfel, o ia tâmpita de mamă, care știe ia că ie periculos să pui mâna pe zăpadă, iarna, în ianuarie, și o duce la doctor.
Băi frați și surori, mame, tați, bunici, mătuși, unchi bla, bla, bla, copchii voștrii nu au imunitate din naștere, pentru voi sunteți niște hamburgheri cu coca-cola, fără zăpadă, fără alergat, fără sudoare.
Îi băgați în săli să facă judo, carate, box și alte chestii, dar îi privați de aer liber, de natură și de înțelesul vieții.
Nașpa, o să aveți roșii hibrid, cartofi albaștri, curmale care cresc în păr, Creangă o să fie tatăl legitim al lui Eminescu.
De ce să nu pună mâna pe zăpadă, fără mănuși sau alte ghidușii inventate de părinți cu ciucuri dă anglia, franța, spania? Du-l în Alaska și o să vezi că nu se mai răcește așa cum crezi tu.
Eu cand eram copil,ma jucam de-a v-ati ascunselea cu ceilalti copii din bloc,pana pe la 11 noaptea. Cel mai fain era cand ne ascudeam prin straturile de zarzavat si incepeam sa rontaim la morcovi si varza, le stergeam de pamant pe haine si mancam cu o pofta de parca ar fi fost cele mai bune „trufandale”. Si uite ca am ajuns la 54 de ani ,nu m-am imbolnavit si nu am murit. Parintii din ziua de azi ii cocoloseste pe copii, de fapt vorba ta, Traian, ii imbolnaveste, le scade imunitatea. Dar nu mai poti sa spui nimic, caci fiecare e destept si stie mai bine ce i se potriveste copilului sau. Asa ca mai bine privim, gandim, tacem si mergem mai departe fara a mai da sfaturi unora care nu merita osteneala de a le deschide ochii si mintea.
Nu prea îmi plăcea să mă joc cu copiii de la bloc pentru că nu prea aveam timp. Programul meu zilnic era foarte bine structurat, începeam așa: școală, antrenament la înot, atletism, fotbal, teme, patinoar (iarna), mâncat, citit, somn. Sâmbăta și duminica mai reușeam un bambilici de stradă, un țui, un lapte gros sau un tenis cu piciorul. Nu mă plictiseam ca puștii din ziua de azi care merg pe stradă cu ochii în telefon. Eu vin din alte vremuri. Dacă aveam și gagică, programul meu zilnic devenea și mai complicat. Și-am avut gagici 🙂