Casc un ochi. Îl casc cu greu și pe celălalt. Lenea și pornirea de dimineață mă ostoieșc cu precădere în zona pernei. De după perdea lumina zilei de iarnă desenează forme pe pereți, construiește umbre și parcă suflă aburi reci, aduși de afară. Asta-i calamitate curată. Aer condiționat.
Îmi scot un picior din așternuturi și-l irosesc lăsându-l să atârne. Afară bat tobe. Au venit iar nebuni cu colindatul. N-au cuvinte la ei, bat tobe și suflă într-o fluierice. La atât se rezumă colindatul din zilele noastre. Ciori nebune parcă țin isonul. Un guguștiuc rătăcit dă alarma. Sar și mierle la bătaie.
Întind o mână și chiorâș mă uit la ceas. Telefonul tace. A tăcut toată dimineața. L-am amuțit aseară. Mama lui! Dar până când să-mi tot zdruncini neuronul vieții dis de dimineață?!
Mai dorm niște minute din viața asta și mă ridic. M-ascund iar sub nenumăratele mele acoperitoare (cine dracu stă să le numere), că mie îmi place cu multe pilote, să simt că am ceva pe mine. Nu, nu-mi plac femeile grase. Îmi plac, dar nu să le-o trag. Nu sunt genul meu, atât. Unele sunt femei frumoase și inteligente.
Trec minute. Nu adorm. Desigur. Știam. Ferestre mari cât un tavan se tăvălesc în fața patului meu, formând o perdea perfectă din țăndări. Sar, mă uit în zare. Oceanul, parcă plutesc cu pat cu tot. La orizont cerul albastru vrea să domine un gri plumburiu. Tună. Fulgere crestează granițele dintre gri și albastru. Îmi place ploaia, tunetele și fulgerele, furtuna domestică. Mă scutur, deși în pat nu plouă. Visez? Parcă nu dormeam.
Îmi plac bufnițele, dar aia de pe marginea patului trebuie să plece. Îi urâtă. Îmi cumpăr altă bufniță, du-te la vecinul, ie mai urât ca mine. Revizuiesc jurnalul unul somnoros și dau peste mine. Fulgerele încă scanau copacii care, trosnind, croșetau, din nori nervoși, mantaua de ploaie a Sfântului Ilie.
Scot capul de sub pătură. Lumina de după perdea tot acolo. Liniște. Unde-s fulgerele? Cum de-s treaz? Parcă dormeam. Arunc de pe mine nenumăratele mele acoperăminte și mă ridic. Trag perdeaua. Afară liniște. Dimineața se îngâna cu ziua. O mașină trece strada. Unul râgâie din mers. O cioară cască de nesomn. La abeceu nebunul cu pâine își ascultă maneaua vieții din mersul legănat al lăzilor cu aluat pâinit, pregătit pentru vânzare. Un nene soarbe din cafea, o tanti cumpără țigări pentru tot restul anului. Aerul iernii intră nervos peste mine. Mă cutremur, mă scutur. Stâlpii străzii încă bat câmpii cu lumina lor leduită și chioară. Până la slujba de duminică mai durează, popa încă doarme sau… ce face. M-am trezit. Am visat. Dar era fain. Fulgerele alea, tunetele, oceanul, io plutind cu patul pe valuri. Ie fain să dormi plutind. Mno bine.
Îmi târșâi papucii spre bucătărie. Acolo, nimeni. Doar ibricul pregătit penru cafea stătea pe coadă și se uita câș la mine. Mai aștept? Ho, ce te învolburi așa la mine?! Une-i râșnița? La dracu, zice ibricul! Bă, dar toată lumea ie ciufută azi? Fac focul pe aragaz, alimentez ibricul cu apă, râșnițez cafeaua, nu pun zahăr în cană și fug la baie. Acolo, alte obiecte cu scaune la cap. Tronul stătea hâd, în cadă nu era apă. Hai, mă, terminați cu glumele astea! Mă uit în oglindă, îmi fut două pălmi și mă apuc de rebus, termin 21, 5 definiții, spăl tronul la gură și sar la duș, că în cadă nu era apă. Șamponul era la mama dracului, buretele parcă era fumat, plutea. Mă extrag din cadă îmi șterg hodrobelele și fug la cafeaua care bolborosea. Cănile de cafea erau mahmure, zăbăloase, parcă fuseseră la o chermeză. Chem un coșar, toaletez o cană și fug cu ea și cu cafeaua înapoi în dormitor. Am un scaun la birou, deci mă pun pe scaun.
Internet. Caut știri. Găsesc. Behăie una Șoșoacă, Lasconi zbiară că o vrea pe una în patul iei, Ciolacu zice că nu mai are oase de ros, Gâdea seamănă cu Smeagol, Ohanis plânge că-l smulgem de la Cotroceni, Trump nu zice că Republicanii sunt iel, Georgescu se zbate, țara geme, Tudor Gheorghe cântă colinde în concert, Hrușcă face repetiții cu aceleași colinde ca să nu le uite, Rifai repetă 40 de întrebări, Dana Budeanu le zice, la toți, reclame la detergenți, medicamente și televizoare, multe televizoare și medicamente. Să vă fut în gură. Mă îmbrac și plec pe geam. Nu, pe ușă, că geamul îi închis.
Ba nu, plec pe ușă și mai apoi mă îmbrac. Ba nu, mânc ceva înainte, că mi-e foame, da, mi-e foame. Ba nu, mă duc înainte la baie că am băut cafea. Apoi o să ies pe ușă ca să pot să mă îmbrac. Sunt mare, da. Nu gras, mare.
Mno bine, ne vedem după ce ies pe ușă ca să merg la baie ca să pot să mă îmbrac să pot să ies pe ușă, îmbrăcat și mers la baie. Ce dracului fac io la baie? Lasă, fac io ceva. Nu te scula cu noaptea în cap, lasă noaptea să se trezească cu tine între picioare.
Ce mai poţi să spui?