3 mai 2020
  |   Nu sunt Comentarii

Rătăcit în Hd – Intrarea în Țara Hațegului cu un nou drapel – Ziua 4

Știam c-am deschis cortul ca Cezar să iasă afară. Dar peste câteva clipe uitasem momentul. Trecea trenul și eu am ieșit afară țâșnind, crezând că-s multe ore trecute de amiază. Mi-am adus aminte. Eram pe malul unui râu. Pui, Strei.

Dormisem, totuși, amândoi, ca lemnul. Nimic, după slana cu pită, nu a mai reușit să ne deturneze de la unicul nostru scop de seară, somn la greu.

A plouat în noapte și atât îmi aduceam aminte, că a trecut un tren blând, cu vagoane de marfă hârșâindu-și roțile pe șinele vechi, plantate cândva de pușcăriași și militari în termen. Am dansat cu ele, pe o muzică care îmi era foarte dragă în copilărie, dansul roților de tren. Când se oprea trenul mă trezeam, când începea iar să galopeze ca un măgar avariat pe șine, adormeam din nou. Și tot așa. Până la destinație.

M-au sunat prieteni și m-au întrebat dacă am nevoie de ceva. Mulțumesc, da, am nevoie de forță, le-am spus. Au venit încurajări și am mulțumit pentru ele pământului care m-a găzduit cu cort și Cezar în acea noapte.

Am demontat din nou dihania de cort și eram pregătit să plec. Destinația Sălașu de Sus, zona 2. Eram cumva speriat, știind că am ceva kilometri de parcurs. Dar eram hotărât să ies din Valea Jiului și să intru în Țara Hațegului.

În ziua aia era și Ziua Internațională a câinilor. Nu știam. Radu Dorinel a ținut să-i spună la mulți ani lui Cezar. Te-a salutat, Dorinel, și ți-a promis, încă de atunci, că face cinste.

Și-am plecat. Cald. Din nou caniculă. Cu un rucsac în spate de vreo 30 de kile cele aproape 35 de grade devin umflate rău. Dacă te mâncă să faci ce-am făcut eu, nu călătorești fără ceva pe cap, că o iei razna. Transpiri, iese apa din tine, dar nu te bate soarele în cap. Eu am călătorit în majoritatea timpului cu un fel de batic – turban. Doar seara îl schimbam, cât stăteam la cort. Am spălat la el de cred că a devenit foiță de țigară. Îl am în micul meu muzeu.

Aproape de Rușor m-a întâmpinat Victoria Plitea, cu provizii, analgezice și drapel românesc nou. Am rămas mască. Cu o zi în urmă, undeva pe la Bănița, mi-am pierdut drapelul cu care eram hotărât să fac toată călătoria. Cred că l-am pierdut în Peștera Bolii.

Picioare înfierbântate. Un Cezar rupt în gură. Am ajuns la intrare în Rușor și am făcut popas pentru că am simțit că leșinam amândoi, mai ales de sete. Lătrau câinii în curtea omului. Normal. A ieșit badea.

Vreți niște apă?

Multă, zic.

Dar un pahar de palincă?

Putină, zic, că mai avem de mers.

Oameni faini. Dacă aveți drum pe unde am trecut eu bateți la porți. Se vor deschide. Garantez. Iar de sete în nici un caz nu o să muriți.

Rezumatul zilei

Sfârșitul zilei 4. Am plecat din localitatea Pui și am ajuns la Sălașu de Sus. Turistul Rătăcit a intrat în zona 2. Am făcut Valea Jiului în 4 zile. Adică 3 corturi și aproximativ 80 de km.

Acum ajuns în Sălașul de Sus. Adică în Țara Hațegului. Înainte să ajung la Ohaba de sub Piatră a venit Victoria Plitea cu ajutoare. Așa a simțit ea. Ouă fierte, bune rău . O adus-o pe Mona cu spirt medicinal pentru răni, un pansament, o apă, un nou drapel cu Rătăcit în HD.

Mulțumesc mult pentru tot. Am fost pescuit de pe drum. Horațiu mi-a adus algocalmin. Bună treabă. Durerile de spate au dispărut ca din senin. La Sălașu de Jos 10 perechi de virșli și una bonus. Să fie primită. Mai ales că erau proaspeți. Mă înclin, doamna Tania, din Sălașu de Jos. Km? Calculați voi, Pui – Sălașu de Sus. Se aude un susur de apă. Cezar aproape că doarme. Bezna în jurul meu. În curtea unui om plecat prin Franța. Cum va suna? Ce simțiți? O sa dorm pe o saltea. Cortul se odihnește. Aici o să-mi petrec cam două nopți.

Urmează fotografii pe care le voi comenta.

Toate articolele acestui serial vor putea fi găsite și pe pagina Din Memorie. Un jurnal sumar de călătorie poate fi citit și pe pagina de facebook a Turistului Rătăcit.

Urmează Rătăcit în HD – Episodul 7 – Blocat de intestine – Ziua 5

Stai aproape.

Rătăcit în HD este parte din proiectul ”Turistul Rătăcit”, ambele inițiate de bloggerul și fotograful Traian Urieș.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.