Thom Browne, în și din principiu, o poveste faină, iar o tutu-și de amiază, designerule!

Nu sunt mare fan al evenimentelor de, cu și despre modă, designeri, chestii, socoteli, cu pizdificați și modă unde apar femei anorexice de-mi întoarce aproape toată vezica pe dos. Dar mă mai uit, recunosc, îmi mai mustrez uneori conștiința încercând să mă mai documentez și despre moda secolului. Și îți dai seama că nu mă impresionezi cu prezentări de modă în care la una îi ies labiile afară purtând o ladă cu scule de lăcătuș mecanic. Trebuie să ai geamantane din piele de râmă pe cap, ca să zic oau.

Pă Browne îl mai văzusem și uitasem vehement de mai multe ori, dar aproape că m-a impresionat maxim cu noua lui poveste. E haioasă șmecheria prezentată de el. Chiar miștocaro-haioasă. Da, iată, că cam cum arată societatea anului 2022, social, stradal, casnic, privat, cu sărachii și bogații săraci și unilateral acceptată la stare de ananghie și după o pandemie aproape sănătoasă. M-am uitat din cap și până la capăt la filmare. Acolo-i o poveste. Mișto poveste. Pă bune. În timp ce vizualizam m-o sunat mama denaturată a lui Napoleon Bonaparte și m-o întrebat că dacă io știu cât îi ceasul și câtă pulă avea Napoleon. Ce puteam să zic? Știu, e nașpa că am zis pulă.

Nu se îmbracă nici dracul cu țoalele alea. Dar societatea arată fix cam așa. Cum ți-o arată Thom. Dacă ai reținut din textul meu doar ultimul cuvânt ești fix din povestea lui. Încearcă o uitătură cu răbdare și până la capăt. Merită. Stai că mă sună și mama denaturată a lui Ștefan cel Mare. Scuze, până o aburesc să te uiți la filmul cu modele scumpe. Serios. Merită. Nu te uita la haine, vezi povestea. Stând în stradă.