Trairi de alta data, nimicuri poate

Eram tanar candva si scriam tot ce-mi trecea prin cap, pe hartie, cu stiloul meu cu care ma mandream. Azi nu mai am stilou. Azi sunt mai trist ca tristetea, azi sunt serios, desi nu imi sade chiar bine, zice lumea care trece pe langa mine! Ha, ce glumet sunt, vorbesc in versuri! Ce naiba m-o apucat? O fi-nsemnand si asta nebunie?

Raptus

Numa’-n somn placuta muza
Reapare si dispare ca o stricta calauza…
Si ma-npinge, ma-nghionteste,
Ma arunca-n sus si-n jos, ma ameteste.

Iar la ora cand e somnul cel mai dulce,
Cand flamanzi milogii-ncearca sa se culce,
La vreo umbra de copac sau sub poduri,
Sub ruine ori veghindu-si vreun ortac de visuri,
Eu culeg din capu-mi ganduri, ganduri.

Si cand pleoapa grea de plumb, fara culoare,
Se asterne-ncet pe ochi, linistitoare,
Urmaresc calauzit de muza visul somnului plapand,
Ascult glasul umbrelor, bajbaind, intreband:
Cine sunteti? Ce sunt eu? Unde si cand?

Hunedoara, 1995
Traian Uries