Facebook a devenit locul unde oamenii își exprimă emoțiile. Acolo se plânge, acolo râdem cu gura până la urechi, acolo înjurăm. Pe facebook ne vărsăm tot, amarul, bucuriile, frica, dezgustul, fericirea sau surprinderea. Făcând asta cred că am uitat ce înseamnă emoții trăite în offline, adică în realitate.
Emoticoanele sunt bagajul nostru virtual, fără ele ne simțim incompleți, fără suflet, ele au devenit instrumentele cu care ne exprimăm, ele ne ajută să completăm, să sugerăm, să ne facem înțeleși. Și facebook a decis că șase emoții sunt suficiente, fericire, surpriză, furie, dezgust, tristețe și frică. Atât, doar șase emoții. Iar noi ne bucurăm din plin de ele. Și uneori chiar ne pare rău că nu avem emoticoanele la noi și în afara feisbucului. Tânjim după ele.
Emoticoanele sunt viața noastră. Trăim prin și pentru ele. Dacă aceste semne ar dispărea cred că toți am intra într-o stare de depresie prelungită. Unii probabil că ar recurge și la suicid. Cum, cu mai avem emoticoane? Păi și cum ne mai exprimăm?
Un om emoționat fără emoticoane devine stupid, hilar, un incomplet, un neadaptat. Nu mai ai voie să-i spui iubitei că ești fericit alături de ea dacă nu bagi și-un emoticon. Păi cum, ești fericit fără un like, fără un emoticon? Hai să fim serioși. Fericirea fără emoticon înseamnă înșelătorie pe față, înseamnă nesimțire, minciună, lipsă de respect. Nu vă uitați emoticoanele pe pianul din baie. Mare grijă la hoții de emoticoane.
Ce mai poţi să spui?