Băieţii şi fetele de la presă, eu zic s-o lăsaţi mai moale cu critica la adresa lui Iohannis pentru că nu vorbim de două personaje diferite. Klaus Iohannis, preşedintele în exerciţiu al României, la fel era şi înainte de prezidenţiale. Aşa că nu prea înţeleg de ce vă apucaţi de săpat şi de împroşcat cu noroi instituţia prezidenţială. Înainte de alegeri n-aţi văzut lucrurile nasoale pe care abia acum le scoateţi la lumină? Unde eraţi la vremea aceea?
Sau să înţeleg că în campanie şi la alegeri eraţi cumva setaţi doar pe laude şi încurajări? Cumva, cineva, cândva, a administrat presei doze de anestezic şi acum vă treziţi din mahmureală? Da, cred că dovezile şi faptele ne arată că Iohannis a călcat şi încă mai calcă în străchini. Dar repet, astea nu s-au văzut înainte de a fi preşedinte?
Suntem penibili şi părem cel puţin cârcotaşi dacă procedăm aşa. Sigur, subiectele naşpa despre instituţiile statului încă mai prind la public, dar haideţi să terminăm odată cu stilul ăsta. Avem un candidat la funcţia de preşedinte al statului? Bun, îl luăm la purecat şi scoatem la lumină tot ce este de scos. Câştigă alegerile omul? Bun, noi ne-am făcut datoria şi am arătat publicului personajul scos în faţă pentru votat.
Dacă Iohannis era un foarte bun preşedinte şi nu ne dădea motive să cârcotim, să înţeleg că nu mai contau bubele din capul lui? Nu sunt nici pro nici contra lui Iohannis, pentru că oricum nu ar ajuta la nimic. Dar mie îmi par caragialeşti momentele în care ba îl pupăm pe preşedinte, ba îl blamăm. Ştiu că presa nu este sută la sută liberă şi că obiectivismul reprezintă o utopie în acest domeniu, dar măcar o poziţie fermă cred că putem să avem de la început şi până la sfârşit.
Aşa că, părerea mea, ciocu’ mic, vorbim de acelaşi Iohannis. Nu vorbim de două persoane diferite. Personajul este acelaşi, cred că dulăul este diferit.
Ce mai poţi să spui?