Ea nu curge. Se scurge. Caută sprijin, dar nu-l mai recunoaște. Dansează după o melodie care e deja doar de ea înțeleasă. Are multe lumânări la purtător dar nu poartă chibrituri cu ea, de frică să nu se ardă când expiră alcool.
Are lacrimi în palme și se spală cu ele pe cap. Se pune pe pauză din când în când. Își culcă capul pe palme și doarme un fel de somn pe care nici ea nu-l înțelege. Caută, se caută. Uneori și pe mine mă caută.
Ploaia o să cadă și fără tine. Iar poveștile trebuie să continue. Capul sus, himeră, caută logica clipei și nu ceda în fața ciorapului urât mirositor aruncat de singurul tău neuron beat.
Ce mai poţi să spui?