28 dec. 2015
  |   Nu sunt Comentarii

Bunul și nebunul în variantă modernă

Când zici om bun te gândești automat la unul care face un bine la altcineva. Că așa ești setat. Că așa te-a programat societatea. Când cineva zice om nebun automat te gândești la unul care nu-i la fel cu ceilalți. Că așa spune legea, medicina, omul normal, televiziunea, mama, tata, doamna învățătoare, în general restul lumii. Care cică ar fi normală.

Dar nebun bun când spun la ce te duce capul? Dar marii nebuni ai lumii? Dar bunul nebun? Dar nebun cu spume care vrea să facă bine că atâta-l duce mintea? Variațiuni pe aceeași temă? Serios?

Deci bun e unul care face bine. Unul care face și rău și bine uneori cum e, anormal? Anormalul pentru mine e normal, pentru tine nu-i suficient, pentru altul e nebunie. Atunci care variantă îi cea bună, nebună sau anormală?

Când ți-e drag de om îi spui că-i bun. Când îl urăști admiți că s-o băgat dracul în el, că-i nebun. Deci bunul și nebunul e relativ? Când face unul o faptă bună, ieșită din comun, spunem că a făcut o nebunie. Păi e vorba de o nebunie sau de o faptă bună? Că nu mai înțeleg nimic?

De sărbători suntem toți buni. Nebunii dispar ca prin ceață. În rest suntem toți normali dar nimeni nu-i normal. De Crăciun ne pregătim să fim un pic mai buni decât restul anului. Aha, mai apoi devenim din nou răi?

Pe nebun când face un bine nu-l arestează nimeni. Când nebunul îi chiar nebun dăm cu el de patul de spital încătușat în cămașa de forță, că așa o zis medicul. Când nebunul nu-i diagnosticat, ci doar etichetat, unii îl cred bun alții nebun.

Când un bun îi bun doar că unul zice că-i bun, restul îl consideră nebun. Ne dăm buni până pleacă presa, în momentul următor, când nu mai are cine să ne numească buni, revenim la răutate, că răutatea nu costă, în schimb bunătatea da.

Când nu fac ce-mi dictezi tu nu sunt bun, ci doar nebun, rebel, cretin. Când sunt la fel cu toată lumea asta se cheamă bunătate. Când un mare anonim nebun face ceva bun pentru tine toată lumea zice că ăla-i nebun pentru că nu-și dezvăluie identitatea. Deci nebunia, în acest caz, ține de identitate, de nume, de față, de normalitatea impusă.

Mare-i lumea asta și multă nebunie mai zace în ea! Pe asta cum o cataloghezi? Când normalul nu-i acasă nebunul sare pe masă. Dar pe asta? Ești nebun, prieten drag! Serios? Păi cum, îți sunt drag pentru că sunt nebun? Păi tu ești normal sau anormal?

Ce să mai, s-a întors lumea cu dosul în sus, iar dosul face pe el din cauza normalității. Normal sau anormal, bun sau nebun, iată chestiunea!

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.
Abonează-te la blog prin email, pentru tine e gratis

Introdu aici adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări atunci când vor fi publicate articole noi.

Despre fotografie
Foto Blogger