Ioane, hai că să bat ăștia, strigă Gheorghe! Ion fiind boierul. Că boierul avea doi boi. Și Ion era boier. Că Ion avea doi boi. Bun. Acum s-o dăm cu precizare. Boul nu întreabă, boul trage și molfăie, boul nu fuge, boul se trage dupe el, orice. Deci, cum convingi pe doi boi să nu se bată? N-ai cum.
În principiu, boii, animale, vite, nu se bat. Stau ca boii la jug, căruță, ham și trag ca boii. Boii nu-s deștepți. Sunt hotărâți. Trag după iei și un vagon. Și vagonul. Stă ca vaca. Nici habar n-au unul de altul, boii. Iei ie acolo, unu lângă altul, ca doi boi, și trag. Unde merg niciodată n-au aflat, în viața lor. Iei ie doar doi boi care trag unul lângă altul.
Iei nu ie vinovați că-s boi și ie fericiți așa. Așa îi făcu ăl de pe nori. Altă fază cu boii ie aia cu că boii ie mari. Păi, da, boii ie mari. Mari și atât. Boii sunt mari și atât. Restul nu ie la boi. Inutilul nu a fost inventat pentru boi. La boi e cu desigur, boii nu ie inutili. Boul mâncă, fute și duhnește a bou și trage.
Partea bună la boi e că iei nu ie frustrați. Iei ie fericiți tot timpul. Că nu se conștientizează boul. Iel ie bou și atât. N-are nevoi cu conștietizatu. Boul nu știe că există, el e și atât.
Ce mai poţi să spui?