Jurnal de infectat – post(post)covid II – cu dedicație pentru DSP Hunedoara

Azi două chestiuni sinistre

Unu. Ies iar din casă. La plimbare. Soare, cald. Nu puteam să ratez. Mă simt mai binișor, dar am nevoie de mișcare și de socializare, după atâta cucăit prin casă cu Cezar împleticindu-se de mine. Mă întâlnesc și mă întrezăresc cu oameni, câini, pisici, hamsteri, dobitoci, tâmpiți. Vorbesc, râd, zâmbesc, împărtășesc păreri, aflu noutăți. Mă plimb și diverse.

Vizitez, vizionez, vizualizez apartamentul mamei, după 5 luni și zile vreo 25, cred. Cu greu. Cu mult greu. Râd și plâng, mă apucă diverse și plec repede. După 5 luni de la trecerea ei în neființă încă o mai văd, încă am impresia că mă strigă. Trec pe lângă școala unde mi-am petrecut o bună parte din copilărie, școala 10, Hunedoara. Mă apucă nostalgia. Ce dracu am, m-am defectat de la covid? Am fotografiat. Mâine îi dedic un articol special pe blogul meu, reportaj din școala generală. Stai pe fază aici, www.uriesblog.ro.

Pe stradă întâlnesc alți oameni care merg tot pe stradă și care și ei la rândul lor întâlnesc alți oameni care merg pe stradă și care observă și ei oameni mergând pe stradă. E distractiv. Dar ce mă distrează foarte tare la întâlnirile cu oamenii de după covid? Faptul că aproape TOȚI MĂ ÎNTREABĂ: ACUM O SĂ TE VACCINEZI?

Răspunsul meu îi năucește, le nabucocotiledonează crezul și dorința aprigă și empirică de a părea mai deștepți decât bunicii și copiii copiilor lor – nu cred că mă vaccinez, le zic. Și tac. Pe nervii lor, simt, dar tac. Și sunt întrebat: de ce, ai văzut acum cum e, ai simțit pe pielea ta, dacă erai vaccinat poate nu te îmbolnăveai sau poate făceai o formă mai ușoară sau poate…

EXACT, dragii mei, despre asta vă tot vorbesc! Atunci când voi vorbiți despre vaccinurile minune folosiți termeni ca: poate, probabil, ar fi fost mai bine, dacă, parcă, posibil să, s-ar putea. De fapt, dragii mei, haideți să vă spun, public, aici, de ce nu m-am vaccinat și de ce, probabil, nici nu mă voi vaccina după cele 6 luni de după covid.

În primul rând că nu am auzit cuvintele SIGUR, INDISCUTABIL, ABSOLUT, când vorbiți despre vaccinurile miraculoase. Dar…

Nimeni nu mi-a demonstrat că dacă am vaccin nu mă îmbolnăvesc și nici nu transmit virusul mai departe dacă îl contactez. Nimeni nu mi-a explicat detaliat și oficial, prin ce teste au trecut vaccinurile, care sunt reacțiile adverse și cine răspunde dacă după ce mă vaccinez mor de covid, pentru că s-a demonstrat că se moare de covid și cu vaccin făcut. Nimeni nu mi-a spus detaliat și oficial despre perioada în care sau testat vaccinurile și pe ce fel de ființe au fost testate. Nimeni nu mi-a explicat oficial și detaliat despre vreo perioadă anume care a trecut după testarea vaccinurilor anticovid.

Așadar, foarte probabil să nu aleg să mă vaccinez, chiar dacă am trecut prin boală. Eu cred că normalitatea aia la care ne străduim să ne întoarcem nu constă în vaccinarea cu seruri scoase pe piață pe repede înainte. Dar voi, dragii mei, nu trebuie să vă lăsați influențați de părerile celorlalți. Voi trebuie să alegeți singuri și vă asigur că cel puțin eu voi respecta absolut orice decizie luată în acest sens.

Doi. Al doilea subiect de azi e o Dedicație pentru DSP Hunedoara și cumva se leagă foarte bine de primul subiect. Așadar, în 12 octombrie am făcut test covid, în 14 octombrie DSP Hunedoara confirmă că sunt pozitiv. Primesc mesaj (SMS) că sunt pozitiv și că trebuie să stau acasă și să-mi contactez medicul de familie.

Așa am făcut. Am luat tratament, am suferit, am bolit, deja știți restul. Acum vine partea comicăroasă de la DSP Hunedoara. Pe 25 octombrie ies din carantină, test, negativ. Pe 26 octombrie, adică alaltăieri, primesc un email de la DSP Hunedoara cu o decizie scrisă, oficială, valabilă pentru perioada 12 – 25 octombrie 2021.

Cu acea hârtie, DSP ”decide confirmarea măsurii de izolare” a mea. Atenție, măsura urmează să se aplice din 12.10.2021 până în 25.10.2021, adresă trimisă azi 26.10.2021 (eu scriu articolul ăsta în 29.10.2021). La finalul țâdulei de la DSP se pare că eu sunt de acord cu acea decizie (semnând virtual, invizibil, anticipat și în viitor, inconștient, halucinant, zdrobitor de sigur și hotărât și mai ales în necunoștință de cauză), care ar urma să-și înceapă efectele în trecut și pe care o pot contesta în viitor, dacă nu-mi convine perioada sau regimul, în baza legii 136/2020.

Ei, acum înțelegi, prietene, de ce incidența covid 19 e uneori doar un moft și-un muc pufos lipit pe hârtie scorțoasă sau, datorită vitezei halucinante cu care circulă emailurile prin instituțiile publice, un biet melc codobelc, harnic, docil și mai de demult, care face țuști ca un zmeu aflat în călduri?