Rucsacul, purecii si Alpinul salvamontist

Cand crezi ca… Mai, asa ceva n-ai vazut in viata asta! Ce sa mai, nu-mi vine nici acum sa cred. Brrr, ma trec si acum cutremuraturile pe sira spinarii. Dom’le, incredibil! Doua ore jumate de cosmar. Nu mai vreau sa aud in viata mea de ei. Ii urasc. O sa-i reclam la toate forurile pamantesti si ceresti. Sa vada si ei cum e sa dai afara din tine si apa bauta acum trei ani. Mai oameni buni, mai turisti, mai vacantisti, sa nu va duceti… Dara hai sa termin odata cu bocetele si sa va spun ce-am patit.

Eram inca in Grecia, pe plaja, si imi suna telefonul. Raspund si vocea de la celalalt capat parca avea tonul ridicat. Nu, chiar era ridicat, cineva chiar zbiera. Zic: hooo, ce tipi asa! Spune-o calm…

Pai sa vezi c-o venit frigul, ca drumurile sunt blocate, ca pomii or navalit peste masini, ca iarna s-o instalat ca nesimtita iar pe nepregatite, ca trebuie sa dam drumul la caldura, ca cauciucuri de iarna, ca diverse si iar diverse, aud in telefon. Iarasi zic: ce, avem o noua apocalipsa?… Hai ma, nu mai fa misto de mine, zice vocea.

Eu chiar nu aveam chef de mistouri, tocmai iesisem din marea Egee si soarele ma incalzea cu razele lui fierbinti. Afara erau 32 de grade. Ce naiba totusi se intampla in Romania aia? Or fugit guvernantii de la putere si ne-or lasat cu dosul gol, sau ce? In sfarsit aflu de la tv ca in tara s-o instalat iarna si gata. Deci, voi sari din slapi direct in bocanci, clar.

Ajung in tara si ma pune necuratul…

Brrr, ce-o fi cu frigul asta? Cobor din autocar direct pe pamant sarbesc si buzele mi se invinetesc de frig instantaneu. Oau, ce-i aici frate, zic la unul impietrit si el? Nu stiu, aud printre aburi de frig, dar ma duc la bagaje sa-mi pun si halatul de baie pe mine ca altfel o sa inlemnesc de frig daca n-o fac. Ha, zic, sa vezi ce poza caraghioasa o sa-ti fac… N-o mai auzit bascalia mea, omul, s-o tot dus impleticindu-se.

Bun, ma trec diverse friguri internationale si intr-un final ma intalnesc cu cel de pe meleagurile patriei mele. Naspa si ala. Sa vezi cum sficuia si micea toate extremitatile corpului, moama, moama! Ajung intr-un tarziu acasa, dau o cinzeaca de palinca peste cap, bag o ciorba calda la ghiozdan si plonjez direct intre cearsafuri. In cele doua minute trecute pana sa ajung la pat deja visam ca sunt Fat Frumos si ca Ileana Cosanzeana imi spunea povesti de adormit copii. Bun, zic in somn, inseamna c-am ajuns unde trebuie.

Ma mananca de-o cabana

Treaz, cu ochii in tavan, ma informez si aflu ca-i sambata dimineata si ca sunt in patul meu. Si stand eu asa cu ochii la tavan si cu limba lu’ ciobanesc pe mana stanga, ma trece-un dor, un dor de duca. Si ce fac? Pun mana pe iPhone (mai bine se bloca in clipa aceea) si sun la unii.

– Ma, vii la cabana aia veche de pe Retezat, nu mai stiu cum ii zice…?
– Vin ma! Acuma?
– Da, bre, doar nu trebuie sa facem programare.
Si tot asa mai dialoghez cu inca trei persoane. Toate or fost de acord cu nebunia mea. Ce nenoroc pe mine!

Intr-o ora eram toti cinci infatisati pe peronul garii. Eram eu, inca trei masculi nebuni si-o femeie, fata, ma rog, prietena mea. Ne suim in tren si plecam. La Ohaba de sub Piatra ne dam jos. Nu avem rabdare si ne pornim la drum cu autopasul. Si mergem, si mergem. Frig si nimeni pe drum. Zapada ne scartaia sub bocanci, timpul trecea in defavoarea noastra. Ajungem intr-un tarziu in Nucsoara, capat de civilizatie, de acolo incolo se asternea un frumos drum forestier, cu bolovani si toate cele necesare unui munte care se respecta.

Sa dormim de noapte

La Nucsoara-n prag ne uitam la celulare si vedem ca-i noapte deja, adica intunericul se cam hilizea la noi. Bun, zic. Hai la ultima casa sa cerem gazduire, pe bani, no, nu pe pupe. Si mergem. Acolo ne deschide o batrana. Eu ca sef de nebuni intreb: nu ne cazati si pe noi pana dimineata, ca-i noapte, de-amu, si nu putem sa ne avantam pe drumuri de munte asa, de nebuni? Ba da, zice mamaia. Si tare draga mi-o fost cand o precizat ea ca doar o camera ne poate oferi si doar un pat si-un pled de-asela de lana, gros, sa-l punem pe jos! Bun si-ase rau, bunica draga (bunicile mele or murit toate, asa ca imi era dor sa spun cuiva bunica), zic.

Bagam o slana, un carnat, ce aveam noi de mancat pe la noi si ne hotaram sa procedam asa: vlajganii pe jos, eu cu mandra pe sus, adica pe dormeza taraneasca. Ne intelegem si stingem opaitu’.

Loc de diverse nu era asa ca o iau pe draga de ea in brate si incerc sa adorm. De unde asa ceva? Aud pe jos pe astia. Se tot foiau, chichoteau, maraiau… Mai, ce tot faceti voi acolo, vorobesc eu catre parchet? Bai, zice unul, ne tot scarpinam de cand ne-am pus la orizontala si nu stim de ce! Pai si eu m-am scarpinat de cateva ori pe picioare si-am zis ca asa trebuie, asa ca terminati odata si hai sa dormim. Nu ma, insista ala, aici sunt pureci.

Si chiar erau, dinaia vigurosi, de munte! Asa ca ne-am ridicat din nou, am renuntat la somn si ne-am pus pe asteptat cracanatu’ de ziua. Si intr-un tarziu s-o cracanat de ziua si-am plecat. Nervosi, obositi si dornici sa ajungem naibii odata la cabana. Si-am mers prin zapada pana am ajuns. Ajunsi la locul stabilit ne-am cazat repede si ne-am ocupat tot atat de repede de foc, ca deja era din nou seara.

Incepe nebunia

Lemne erau taiate, dar usa nu statea lipita la locul ei, deci frigul facea misto de noi fix cum vroia el. Ce sa fac? Renunt la o patura si o pun in usa. Un pic mai bine. Dar niste gaurele tot or ramas. Da’le naibii, ii zic la mandra. Ea se uita cas la mine si atunci imi dau seama ca sunt pe pozitia de a fi parasit, chiar acolo, in varf de munte. Hait, zic, trec sa fac focul.

Si il fac, vartos, pun lemne la greu, ca erau. Dar nu se mai incalzea! Patura din usa parca ducea spre congelatorul din frigider. Avea si promoroaca pe ea.
Naspa, zic! Cercetez soba, mai pun un lemn si iar cercetez. Descopar crapaturi, descopar ca usita de la carbuni nu statea nici ea inchisa, descopar ca am descoperit din nou ca eram toti nebuni pentru ca ne cazasem acolo. Sa dormim nu era chip asa ca am dat o fuga la camera lu’ ceilalti nebuni. Acolo, aia erau beti dar inghetati toti de frig.

– Ma, voi ce faceti aici?
– Inghetam de frig, sefu, hac!
– Sef pe naiba, zic. Hai, echiparea, mergem sa ne luam banii inapoi. In zona sunt si alte locatii de cazare, mai omenesti.
– Da, sa traiti, aud in urma mea!

Mandra era deja imbracata. De cand am plecat parca o simtit ce urmeaza… Dau sa ridic rucsaul… Pe rucsacul meu erau urcate niste goange dinalea oribile, negre, care vroiau sa invadeze cel putin mancarea din el. Erau spurcate rau! Am fugit afara si am lasat ceva pentru rate. Cand am terminat am observat ca si mandra lasase ceva asemanator doi metri mai incolo.

La Alpin

Dau adunarea, ne numaram si plecam sa ne incercam norocul in alta parte. Reclamatiile le-am lasat deocamdata verbal. Ne avantam in noapte si mergem. Lanternele ne indrumau non-stop. La un moment dat vad lumini multe. Vad si ceilalti nebuni. Unul nu se poate abtine si striga: vad lumini! Ce descoperire, zic! Si mai mergem vreo juma’ de ora si dam peste un hotel caruia ii zice Alpin. Daca si aici e vopsit gardu’ si inauntru’ ii Leopardu”? Daca ne cazeaza si dimineata ramanem la spalat vase ca nu avem cu ce plati cazarea? Daca si astia sunt pe mana cu ceilalti de care am fugit de nebuni noaptea la ora 3?

Ba, zice unu’ mai viteaz! Hai sa intram, mai rau ca dincolo nu are cum sa ne fie. Bine, prietene, zic, hai! Si patrundem intr-un hol… Moama ce hol! Moama ce caldura, moama ce diferenta!

Buna seara, cat costa cazarea, vorbesc eu ca sef de trib la receptie? Fix cat vreti voi. Hai domnisoara, ca nu am chef de glume. Venim din strafundurile pamantului si suntem inghetati de frig, deci vrem certitudini, nu glume! Domnule draga, eu am vorbit foarte serios.

Sa te duci la Alpin

Si ne-am cazat din nou. Nu tu lemne de pus pe foc, baie unde sa citesti sau sa meditezi, apa calda care e chiar calda, televizor care s-o zica intruna ca televizoru’, cearsafuri curate, patura care nu are promoroaca pe ea. O Doamne, aici trebuia sa zic ca vreau de prima data. Dar eu, ca cel ce crede ca toate-s vesnice, ca amintirile sunt tinere mereu, am zis sa o iau pe ruta ocolitoare.

In sfarsit, vrei o Vacanta la Straja, te duci la Alpin. Nu te va durea capul de nimic. Nu patesti nefacute ca mine. Te duci direct la civilizatie. Sari peste purici, dat la rate si foc in zadar. Bani sa ai. Dar nici asta nu-i o problema, poate sa fie si dolari, euro sau in forma de card bancar. Sa-i ai, asta-i important. Nu-i ai, inseamna ca-i vrei. Asa ca poti sa te-angajezi, cateodata si candva. Despre asta nu stiu eu sa-ti povestesc. Contacteaza-i pe ce-i de la Vila Alpin si vei afla detalii desavarsite. Hai pa.

Articol scris cu infrigurare pentru toata lumea, dar si pentru SuperBlog 2013