16 iul. 2020
  |   Nu sunt Comentarii

Scriu și io o chestie, adică zîc și io, au murit multe Mării, ale mele de ce sunt doar două?

Iubita mea, trec oameni. Peste drum. I-ai văzut? Cocârjiți, cu semne de întrebare în loc de umbrele. Eu am venit la tine, n-aveam semn de întrebare, nici măcar semafoare. Ghidul îmi era plecat în concediu. Noi, probabil, ne știam din cele șapte vieți, anterioare, pisici, fiind, probabil. Avut semn de stop, și eu m-am oprit. Și abia apoi am vorbit.

Ideea e că n-am venit. Am intrat. Mă îndreptam aiurea. Eram prostan, gramatical vorbind, nu știam că x și 2 sunt din aritmetică. Da, m-am proptit, cumva, eram fascinat. Aritmetic, vorbind, acum, stăteam în fața ta și ziceam ceva. Probabil că doar tu mai ști ce am zis. Atunci câștigam, amândoi, azi pierd eu.

Și azi trec oameni. Și peste drum. Oricum ar fi, probabil, e la el. Dar azi nu mai e ieri. Futu-i. De ce? Cum dracului să pun întrebarea asta?

Mai ții minte, iubire, că într-o noapte luna era rotundă și că dormeam pe pământ? Pământ românesc. L-ai simțit din plin, eu îmi aduc aminte. Tu?

Am murit amândoi, ne-am salvat, cumva, la fel. Îți amintești? Voiai gânduri despre tine scrise de mine. Poftim. Ai acum. Să mai scriu? Bine.

Doar cerul, întunericul și mirosul sănătos de oameni și vulturi ne trezea. Am tremurat amândoi, am cumpărat amândoi natură. Am enervat oameni cântând amândoi. Vorbeam limba română, cumva. Am cântat și întunericul ne-o spus noapte bună. Ai primul tău articol și ultimul mesaj.

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.