9 oct. 2013
  |   6 Comentarii

Storc fructe, rufe, creieri, greieri, orice, oricand, sanatos sa fiu!

Va spun sincer ca mie imi plac storcatoarele. De orice fel. Nu stiu exact de ce dar imi plac, le ador chiar. Cu unul dorm la cap, iar dimineata cand ma trezesc il mangai pe brend si ii spun fericit Bine te-am regasit, prietene! Nu, nu-s nebun, am doar pasiuni. Mi-am propus chiar sa devin colectionar de storcatoare, ca am auzit eu, chiar si la teleshopingu’ ala de la Acasa – televiziune mai, ce nu intelegi?! – ca de cativa ani, niste chestii numite euri, adica niste substante cu personalitate foarte puternica, or invadat lumea si devin tot mai euristice, adica tot mai stapanitoare pe stomacul, creierul si mintea noastra.

Si daca o sa devin colectionar de storcatoare am zis io ca ar fi fain sa am in colectie si un storcator de euri. Nu-i asa ca ar fi o treaba dinaia futuristica sa vina lumea la mine, toata lumea, si sa spuna: stoarce-mi si mie eul asta din ridichea asta sau eul ce l-am pus aseara pe creier odata cu salamu’ ala din torpedoul masinii pe care tocmai o furasem! O sa fie grozav. Presimt asta inca de pe acuma. O sa vedeti voi!

Genial, fain, excitant

Iti spun eu, sa storci orice, din orice este o chestie geniala. Si o sa fie excitant de fain cand o sa-mi achizitionez chiar si un storcator care sa-mi tescuiasca, selectiv, doar anumite vitamine din fructele sau carnurile mele preferate. Ah, am uitat sa-ti spun ca dintre legume cel mai mult imi place cocostarcul. Pai cum de ce? Pai pentru ca de cocostarc nu se ating niciodata eurile alea nenorocite, pentru ca cocostarcul atata de tare cocostarceste de incepi sa crezi, dupa ce-l gusti, ca esti un cocostarc stors de creier si fara Eu. Adica te transformi intr-o leguma exotica.

Sa stoarcem raul din lume…

Fii atent, in nebunia mea cu storcatoarele m-am mai gandit la o chestie. Ce-ar fi sa pun in Casa Poporului, poate chiar si in Catedrala Neamului, un storcator cu presare la rece, cu un design sefeist, cu un premiu Nobel macar, care sa stoarca tot ce este diavolesc, urat, fara noima, fara scrupule, si sa pastreze in ciorba celor care ganguresc pe-acolo doar ce-i frumos, doar cantecul suav si poezia lu’ alalalt pretin al meu Eminovici? Ce treaba grozava as face eu cu o astfel de scula, nu-i asa? In stanga si-n dreapta as da cu ea si lumea ar ramane rapid fara euri! Oare unde ar trebui sa caut un astfel de instrument? Ai idee?

Fix intr-o zi…

Dar hai sa-ti spun si de ce am devenit eu fan de storcatoare. Eram odata fix intr-o zi. Intr-o zi de dimineata, ca sa ma exprim cu precizie. Si cum pe vremea aceea ma faleam si eu ca fac sport, m-am indreptat din nou – dupa ce am facut un shushu la baie – spre bucatarie. Odata ajuns acolo, am scos bananele invelite in ziar din dulapul de bucatarie (in anii ’80 banana era moneda de schimb si ea venea verde, ca dolaru’ si marca germana era baza, ce naiba), portocalele care musteau de coapte ce erau, vreo trei lamai, trei oua pentru care am stat la coada cam tot atatea ore, am pus totul la gramada si am inceput sa pregatesc dejunul de sportiv cu fite. Bananele le despuiam de camasa, portocalele le maltratam cu degetele pana se extrageau singure din coaja, iar pe lamai le rugam sa se dezveleasca cu un cutit pe care mama inca il mai are.

Si ca sa n-o mai lungesc atata iti zic mai vere ca mi-am pregatit din toate cele de mai sus o amestecatura de arome, cu tot cu pulpele de la acele minunate fructe exotice, venite frate, hat de dincolo de ocean. No bun, zic, si ma apuc de beut toata acea chestie ciudata. Nu, nu se umflau muschii pe mine, ca de doping inca n-auzise nimeni, dar simtam asa, o chestie faina care patrundea prin trup si ma facea sa trepidez, sa fug, sa plec odata la orele de exercitii fizice.

Si sorbind eu atunci amestecatura aia, pe care am obtinut-o cu instrumentul ala cu care mama facea mujdei, depunand efort si forta in dreapta mea de aur, mi-a trecut prin cap un gand: ce fain ii de aia care storc cu storcatoare de fructe ceea ce eu am stors cu sudoarea fruntii! Si-atunci mi-am zis asa: intr-o zi o sa devin fan de storcatoare.

SO Company – Antreprenor de storcatoare

Acum sunt antreprenor si creator de siteuri – ca cica asa se zice – si odata chiar am vrut sa-mi fac un magazin online de storcatoare. Da, frate, sa am storcatoare de toate felurile la vanzare, sa se bucure si altii de storsul eurilor si vitaminelor, sa savureze toata lumea placerea despicarii unei pulpe de portocala crescuta tocmai in Spania sau Grecia.

Imi fac un proiect si il depun la UE, sper sa devin primul roman din Europa care detine cea mai mare retea de storcatoare de diferite tipuri. Sunt hotarat. Pai ce, daca exista spalatorii de rufe comune, de ce nu ar exista si storcatorii de fructe si legume la doar un euro/stoarcere? Mai, io am zis ca-s bun la toate, asa ca stai cu ochii pe mine, in curand pe mapamondul brendurilor va aparea si-al meu, si-am zis ca o sa-i zic asa: StorcOrice, adica SO Company.

SO_Company

Nu inchei pana nu-ti spun ca primul meu storcator de fructe lasa in urma lui o mizerie de era mai acra treaba de dupa decat gustul celor cativa mililitri de zama stoarsa cu nu mai stiu cati vati putere… Cai putere nu stiu sa fi avut hardughia aia!

Hurom – Slow Juicer

Hai, te las sa-ti faci de cap. Nu uita, eu sunt domnul care stoarce tot. Apropo – stai ca plec, ho, ce te impacientezi asa? – ai auzit ca exista un storcator Hurom care nu zgarie, nu taie, nu smirgheleste, ci doar preseaza, fructe si legume, cu patent dom’le, cu patent? Iote, ai o poza cu dansu’, chiar mai jos.

Storcator-Hurom

Articolas scris pe bune, mai Creanga, pretene, atat pentru noi doi cat si pentru SuperBlog 2013. Ei vor fi primii mei clienti la SO Company.

6 Răspunsuri la Storc fructe, rufe, creieri, greieri, orice, oricand, sanatos sa fiu!

  • MARIANA SELIUC spune:

    Da ,bine zici „de-ar fi un aparat sa stoarca raul din lume „…….Eu le recomand nu un aparat ci o carte ,Biblia ,i-ar ajuta sa-si mai dezvolte macar spiritualitatea ,ca de calitati depinde numai de ei .Dar deocamdata ne multumim cu aparatul de stors fructe sa ne intarim ca sa-i suportam .

    • Uries spune:

      Cand ajungem la Biblie, Mariana, deja vorbim de exorcizare. Eu zic sa inventam mai bine storcatorul de fapte bune si vitamine fara euri. Apoi, vom mai vedea.

  • maya spune:

    Bun asa!Tocmai mă gandeam cum să fac să scap de niște glucide și mai multe lipide.Salvarea mea vine de la tine. Presare, stoarcere, mecanic, manual, vezi cum faci. E musai.Tocmai am primit niște struguri si salivez pe lăngă ei.Hai, ca-ți dau și ție să storci de vreo litră de vin.Trebuie să ai putere, nu-i așa?Baftă cu firma
    SO Company!Poate mă numești și pe mine ceva pe acolo, măcar să spăl huroanele.

    • Uries spune:

      Eu zic sa aplicam metoda prin presare, ca-i mai eficienta, presam pana iese untul, glucidele si lipidele. Multam de struguri si de bafta. Si da, am nevoie de personal la noua firma, mai ales la departamentul servisare. Depune tu numa CV-ul ca vedem apoi ce facem.

  • giovanny8989 spune:

    Atata reclama se face acestui storcator pe peste tot, dar nimeni nu spune o recenzie concreta a cat de bun este, nu cat il lauda producatorul, pentru ca reclama este sufletul comertului…

Ce mai poţi să spui?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Despre Urieş

Blogger, web designer, fotograf. Pasionat de fotografie, filme, calculatoare. Călătoresc cât de mult pot. Scriu şi citesc cu plăcere. Cea mai citită revistă: PhotoMagazine. Cel mai vizionat film: Gladiator (2000). Fotograful preferat: Andrzej Dragan. Aşteptări de la viaţă: n-am, prefer să mă aştepte ea.