Uite-l pe ăsta, o dă cu fizica asupra indentității

Omul ăsta ie dus. Citez: ”Orice om isi imagineaza ca lumea este construita din niste caramizi fundamentale. Care sunt ele, nu se stie clar. In trecut se credea ca sunt atomii, mai apoi protonii si neutronii. Azi se crede ca sunt quarcii si electronii, ambele considerate particule elementare. Maine nu se stie, dar nu conteaza pentru argumentele de mai jos, povestea este aceeasi, pentru ca fizica lor ia aceeasi forma.”

nU SCRIE CORECT este cu literele la pământ, ie varză.

Dar, ie (scriu exact cum apare pe blogul lui) Fizician, cercetator la compania Philips, Olanda (canal youtube) Autor al lucrarii „Fizica Povestita”, aparuta la editura Humanitas in anul 2014. Absolvent al facultatilor de electrotehnica si de fizica, Cristi a obtinut doctoratul in fizica la Universitatea Groningen, Olanda, in anul 2002, unde a caracterizat proprietatile optice ale sistemelor corelate de electroni. Rezultatele sale s-au concretizat in lucrari publicate in reviste de specialitate: Physical Review Letters si Science. In prezent este cercetator la compania Philips, Olanda, unde s-a specializat in domeniul senzorilor medicali. Impreuna cu echipa sa, a inventat si introdus pe piata primul ceas capabil sa masoare pulsul sportivilor, numai pe baza senzorilor optici. A publicat mai multe zeci de lucrari si brevete de inventie. Este membru al asociatiei cercetatorilor romani Ad Astra. In fiecare zi, Cristi descrie, pe scurt, cate o stire din stiinta, pe pagina sa de Facebook.

Singura expresie corectă din textul ăsta: ăla-i dus. Fi atent ce mai zice:

Imaginatia noastra  aseamana particulele elementare cu niste „bile”. Ele, fiind fundamentale, au identitate. Putem spune ca masina nu are identitate, pentru ca ea este o denumire pentru o colectie de „bile” (electronii si quarcii ei) insa avem dreptul sa spunem ca electronul are o identitate proprie, nu-i asa?

Vedem cum  fizica (stiinta „hard”, prin excelenta) ajunge la concluzia ca electronul nu are identitate proprie, ci este o denumire pentru un proces al universului. Daca fizica ne invata ca lucrurile nu „sunt”, cu identitati proprii, bine definite, cum ramane  cu stiintele sociale („soft”), care vorbesc de identitatea nationala, cea de sex, sau umana?

In virtutea noii dogme din fizica, in care identitatea este un nume pentru un proces, atunci a fi roman sau a fi barbat se  reduce, in esenta, in a te comporta ca un roman sau ca un barbat. Cum procesul inceteaza cu moartea, atunci si identitatea de roman/barbat dispare cu ea. Desigur, pare ciudat, pentru ca oricine poate veadea,  fizic,  diferenta dintre barbat si femeie, tot asa cum vede diferenta dintre masini, in exemplul precedent. Totusi, diferenta dintre masini nu se bazeaza pe identitate, ci pe procesele lor (cum se deschid usile, cum se aude motorul, si, in final, care sunt procesele campurilor cuantice descrise de particulele lor elementare). Cum ramane, insa, cu identitatea umana?

Multi credem in teoria dualitatii a lui Descartes, iar cei care nu credem, speram sa ne inselam. Aici, sufletul nostru ar avea o identitate diferita de cea a materiei, iar moartea nu l-ar putea distruge, pentru ca ceea ce este material (glontul, cancerul) actioneaza doar asupra materiei, si nu poate afecta sufletul, de identitate diferita. Vedeti cum identitatea sufletului, diferita de a materiei, joaca rolul crucial in argument.

Ăsta nu-i sănătos la cap. Ăsta la ce film se uită? pRIETENE, te laudă lumea la cișmea, dar ești dus, că doctoranzii se presupune că știe să vorbește.