Ăsta-i ultimul mesaj pe care îl mai am pentru tine. Mă bucur că te-ai potolit, că bei vărsat de vânt și că te ocupi de chiloții tăi. Atâta poți, atâta să faci. Chiloți. Cu care să-i îmbraci pe cei cu coaie mari, cu pizdă scumpă sau prea largă. Fii tu. Așa cum ești. Să ratezi și să te oprești pe motiv că nu cunoști traiectoria nu-i un viciu, ci o greșeală. Asumă-ți greșelile. Cel mai ușor lucru din lume este să renunți. Ai ales asta.
Asumă-ți și simte-te ușurată. Ne-am simțit, ne-am vrut, ne-am dorit. Piciorul meu nu se mai vrea între ale tale. Când mergeai pe mijlocul străzii ca nebuna nu eram excitat, cel mult, dezgustat. Bea și fumează, trăiește-ți trauma. Asumă-ți prostia și singurătatea. Asta nu doare mai tare ca insistența în a crede că ești perfectă. Mă bucur că te-am cunoscut, beții faine îți doresc. Cu diacritice.
Ce mai poţi să spui?