M-am trezit dormind. Somnoriceam încă, dar gândul îmi era deja treaz. Scormonea pe la encefal. La periferia unui nerv făcea cu mâna un cuvânt, tun. Io, speriat, derutat. Să deschid ochii? Să mă întorc pe partea cealaltă? M-am împins cu mâna dreaptă și m-am răsturnat peste marginea patului. Hăbăuc, mi-am zis, mno, vezi? M-am extras brusc dintre pilote și m-am repezit înspre baie, unde m-am dezvăluit alături de loialul meu duș.
Tunet, tundră, tunel, tunică, tund, tunari, tun, tunoscop, tunicină, tunsoare.
D-aia spun, ie faină limba română. Teoretic ne dăm români, practic, uneori, vorbim o limbă străină pentru tăt mapamondul. Numa` zic. Mă mai culc oleacă. Cred. Sau poate mă duc în Tunisia.
Ce mai poţi să spui?