Ochii prietenului meu, Cezar, în clipa aceea, probabil nu mai erau ochii de joacă, nici ochii vigilenți, nici cei care te urmăreau prin casă când scriai. Erau ochi liniștiți. Sau… Citeşte articolul
Eram pe malul lacului Cinciș. Am aruncat o bâtă. În apa rece, și-am spus ”aport”, și-ai adus. Mă înclin, prietene. Să-mi dormi în liniște, dragul meu. Ochii tăi, nu-i voi… Citeşte articolul
Trei ani au trecut de când Cezar, sufletul meu patruped, a plecat din lumea aceasta, lăsând în urmă un gol pe care nici timpul, nici oamenii și nici viața, cu… Citeşte articolul
de când ai murit, nu-mi găsesc, nicicum, nicidecât, cuvinte, sunt olog la vorbă, cristoșii parcă-s în vacanțe. îmi car colecția de amintiri cu tine și mă tot rostogolesc, spre azi,… Citeşte articolul
Probabil că. Toți vor să dispar. Să nu mai esist. Dacă o sun pe Daiana, am cinci minute la dispoziție. Dacă vorbesc cu minunata mea brusc parcă ne înstrăinăm. Scot… Citeşte articolul
Un vis. Atât. Cu răni cu tot. Ai avut surghiun, azi-noapte parcă îți rodeai unghii, eu parcă te rugam să-mi cucerești răsăritul. Mi-ai spus sec, încă mai mor. Apoi te-ai… Citeşte articolul
O să fiu dezvelit, Cezare, că-mi plâng toate, cum scriu, dezvelit. Da, știu, trebuia să am funcție ca lumea să mă ia în seamă. Toți se uită ca la ciudați.… Citeşte articolul
Din respect pentru viață, încerc, cumva, să renunț la doliu. Prea mă zdruncină. Prea mă obosește. Îți plâng. Te plâng, încă, te voi plânge mult, Cezare, cu poticneli, cu mulți… Citeşte articolul
te tot plâng, unii, falsând, unul pe care să-l simt că empatizează, să simt că simt, aproape nimic, citeam amândoi, desigur, printre rânduri, îi simțeam, poate unul, poate doi, trei,… Citeşte articolul
Și-o să pun diverse-n brad, Cezare. Sub brad o să pun și hamul, m-ai enervat că m-ai lăsat brusc. Poate treci și vrei să te proptești, să te hodinești. Cred.… Citeşte articolul