Trei ani au trecut de când Cezar, sufletul meu patruped, a plecat din lumea aceasta, lăsând în urmă un gol pe care nici timpul, nici oamenii și nici viața, cu… Citeşte articolul
de când ai murit, nu-mi găsesc, nicicum, nicidecât, cuvinte, sunt olog la vorbă, cristoșii parcă-s în vacanțe. îmi car colecția de amintiri cu tine și mă tot rostogolesc, spre azi,… Citeşte articolul
O să fiu dezvelit, Cezare, că-mi plâng toate, cum scriu, dezvelit. Da, știu, trebuia să am funcție ca lumea să mă ia în seamă. Toți se uită ca la ciudați.… Citeşte articolul
Din respect pentru viață, încerc, cumva, să renunț la doliu. Prea mă zdruncină. Prea mă obosește. Îți plâng. Te plâng, încă, te voi plânge mult, Cezare, cu poticneli, cu mulți… Citeşte articolul
te tot plâng, unii, falsând, unul pe care să-l simt că empatizează, să simt că simt, aproape nimic, citeam amândoi, desigur, printre rânduri, îi simțeam, poate unul, poate doi, trei,… Citeşte articolul
Și-o să pun diverse-n brad, Cezare. Sub brad o să pun și hamul, m-ai enervat că m-ai lăsat brusc. Poate treci și vrei să te proptești, să te hodinești. Cred.… Citeşte articolul
Am fost iar și pe la tine. Și ți-am pus Wrong Side of Heaven. Ca de obicei. Stătea cerul de ceva vreme să ne cadă cu alb. Momentan, doar întuneric… Citeşte articolul
Ești bine? Eu nu! N-am păr de adunat, de la tine. Castroanele stau vraiște, le-am spălat, ce să fac cu ele? Patul mamei a rămas nelocuit. Sufletul ei a rămas… Citeşte articolul
De mic, de când erai cât mâna mea, ai început, cumva, să-mi fi pavăză, să mă aperi, de orice, de oricine ar fi încercat să fie rău cu mine. Ai… Citeşte articolul
Dacă plecam înaintea ta era mai bine? Mă tot întreb. Ce-ai fi fost? Ce-ai fi rămas? Și cât ai fi rămas? M-ai fi plâns, te-ai fi plâns? Cine te-ar fi… Citeşte articolul